Una dintre cele mai mari incertitudini din lume sunt eu însumi. Ca o formă ucisă de mai multe ori pe zi. Obligat să se reinventeze în format de hârtie domestică. Aruncat de mai multe ori în centrul propriului. Lăsat să se descompună cu ochiul liber. Scuipat la suprafața foamei. Transformat în niciunde și apoi traversat fără milă. De toată muțimea păsărilor. Așa îmi place cel mai mult să cred. Că sunt iubit. Ca o imensă dezordine.